Porridge cu ciocolată, căpşuni şi kiwi

Când nu ştiam ce e ăla porridge, mâncam în fiecare dimineaţă iaurt grecesc amestecat cu fulgi de ovăz. Mă simţeam bine, era unul dintre ritualurile matinale alături de ceaiul de după trezire. Când am aflat că porridge-ul e cam ce făceam eu, dar ticsit şi cu alte lucruri, am vrut. A trecut ceva timp de când cu vrutul, dar azi s-a întâmplat, în sfârşit, tărăşenia. Soarta (sau bruschetele din postul anterior) a vrut să rămân cu o cantitate deloc neglijabilă de fructe şi iaurt grecesc şi ca să nu le uit în frigider, m-am inspirat puţin din reţeta asta. Nu mi-a ieşit la fel de armonios în bol, nu c-aş fi aspirat la asta, dar gustos sigur fu. Luc a mâncat cot la cot cu mine până la jumătate, dar nu cred că ovăzul îi gâdilă prea mult papilele. To each his own, right?


Cum se face: am pus într-o crăticioară 7 linguri de fulgi de ovăz cu 400-500 ml de lapte. Le-am lăsat la foc mic cam 5 minute până amestecul devine cremos. Am luat de pe foc, am lăsat să se răcească un pic şi am pus deasupra şi 2 linguri de lapte de cocos. Am amestecat bine şi am turnat totul într-un bol.

Am început apoi să scotocesc după zorzoane. Am adăugat peste porridge o lingură de fulgi de migdale şi una de merişoare. O lingură de miere. Am tăiat câteva căpşuni pe jumătate şi nişte inimi de la un kiwi şi le-am aranjat şi pe ele în bol.

Am topit vreo 50 de grame de ciocolată neagră şi mi-am dat seama că era prea mult. Apoi am râs puţin de mine: evident că nu există conceptul de prea multă ciocolată. :P

În mijlocul porridge-ului, am pus 3 linguri de iaurt grecesc (mergeau şi două), iar pe deasupra lui câteva linguriţe din ciocolata topită şi am trecut cu vârful cuţitului prin ea, să aibă un aspect cât de cât marmorat. La sfârşit am adăugat şi o linguriţă de seminţe chia pe deasupra. 


Dacă rămâne ciocolată de la topit, atacaţi-o cu jumătăţi de căpşuni. Face bine la suflet! :)

Bon app’!

Etichete: , , , ,